Cimitirul
Un loc pustiu, demult uitat
Se întinde ca un tărâm de neuitat
Mii de pietre reci, cu nume gravate
Și alei vechi pavate
O ceață cenușie,
Corbi agitați, ce liniștea sfâșie
Aici morți se odihnesc,
A căror vise nu se mai împlinesc .
Copaci uscați și înalți
Privesc spre cavoul celorlalți
Un loc trist, întunecat,
De speranță e secat
Câteodată par c-apar
Amintiri, zvârcolite de-un gropar
Un om singur și sărman,
Înecat în propriul amar
Încă nu sunt comentarii. Fii primul care comentează.