Expuneți-vă! O să fiți apreciați pentru asta!
INTERVIU CU RADU MENDREA
HUGO SPAHIU:
Puteți să vă prezentați și să spuneți care e legătura dumneavoastră cu revista 2000?
RADU MENDREA:
Mă cheamă Radu Mendrea, am terminat Școala Germană din București în 1982. Sună ca o veșnicie dar pentru mine parcă a fost ieri.
Am plecat din România la sfârșitul lui 1985, am stat în Germania, stau din 2000 în Israel.
M-am bucurat foarte mult când am fost contactat să mi se spună că Revista 2000 va fi reinventată.
HS:
Ce contribuție aveți dumneavoastră la Revista 2000?
RM:
Îmi aduc aminte că am scris odată ceva despre vacanța de iarnă. Contribuția mai importantă este însă, materialul care a fost, în sfârșit, publicat în Revista 2000+ : un interviu cu regizoarea Cătălina Buzoianu. La vremea aceea era un star la București. Am lucrat împreună cu prietenul meu, Andrei Constantinescu. Pe atunci tot Bucureștiul vuia de punerea în scenă a piesei Maestrul și Margareta. Comunismul era deja în faza cea mai dură și asta era o piesă cu ,,șopârlițe’’. Nimeni nu știa cum a trecut de cenzură. Să avem noi ocazia să vorbim direct cu regizoarea care a prelucrat textul și a găsit o metodă să bage foarte multe strâmbe, dar totuși să treacă de cenzură a fost un eveniment. Plus că nu era vorba numai de șopârliță, e o piesă de teatru care rămâne valabilă oricând. Doamna Cătălina Buzoianu era un om excepțional, de la care am avut multe de învățat. Deci acesta a fost contactul meu cu revista. Alții au contribuit mai mult.
HS:
Care a fost reacția dumneavoastră când ați aflat că articolele scrise cu mult timp în urmă au fost regăsite și publicate?
RM:
A venit din senin. Nici n-am știut ce să cred. Mi-am dat seama că nu sunt niște contribuții care să miște lumea. Noi i-am dat de fapt cuvântul unui om de cultură care ne-a răspuns foarte interesant. Materialul ca atare merită citit în orice caz. Mulți dintre ceilalți autori ai Revistei 2000, care lucrează acum în cine știe ce domenii, au avut aceiași reacție. Am reînnodat un fir pe care l-am întrerupt cu zeci de ani în urmă, când mai aveam ceva ambiții literare, când mai visam să facem poate și altceva. Poate vezi și acum, la întâlnirea asta, ne tragem în colțuri, râdem, ne bucurăm și ne simțim iarăși de 18 ani. Pentru noi a fost frumos să ne revedem și să ne regăsim într-o ipostază pe care aproape că o uitasem.
HS:
Și cum vi se pare faptul că apare Revista 2000+, revista nouă?
RM:
E o treabă grozavă, mai ales că școala germană din București a fost mereu un pic altceva: erau mulți sași, șvabi și evrei de limba germană. A fost un alt fel de școală decât e Honterus la Brașov sau Brukenthal la Sibiu. Înțeleg că unicitatea școlii germane din București s-a tot estompat cu vremea.
Prin faptul că sunteți toate trei colegiile poate o să vă influențați unii pe alții, o să vă îmbogățiți cu idei, o să fie o comunicare din care o să rezulte treabă bună.
HS:
Aveți o amintire sau un moment unic din vremea când scriați pentru revistă?
RM:
Țin minte că doamna Cătălina Buzoianu spus că, văzând un film deosebit de impresionant, n-a putut să lucreze câteva zile. I se părea că s-a spus tot ce era de spus. Câteodată când te lovești de ceva genial, îți dai seama că nu poți să atingi sau să depășești performanța. Asta este valabil în orice domeniu. După câteva zile și-a revenit și s-a dus la serviciu încercând să-și facă treaba cât mai bine. Am primit o lecție de viață de la dânsa.
HS:
Le puteți da tinerilor redactori un sfat în legătură cu participarea la Revista 2000 + sau, în general, pentru presa școlară?
RM:
Pe vremea când eram eu acolo nu mă gândeam că scriind la revista școlară e ceva subversiv și că suntem sub o dictatură și în felul ăsta reușim cumva să ne menținem și să rezistăm la presiunile politice. Voi având mai multă libertate, încercați să aduceți ceva și din ce înțelegeți voi despre ce se întâmplă în România și în lume. Poate că la școală e bine să nu fii conștient de câte riscuri există, dar totuși, auzi de ele. Dacă sunteți conștienți de asta și puteți să combateți și puteți să adăugați și vocea voastră acolo într-un corp care se opune totalitarismului, e o treabă bună. Asta-i din experiența mea care este marcată de Ceaușescu.
HS:
Și cam ce așteptări aveți de la acest proiect?
RM:
Trebuie să te lupți cu tine un pic ca să ieși în public. Să scrii o poezie pe care să o și publici poate fi un lucru rușinos. Faceți-l, faceți-l! Expuneți-vă! O să fiți apreciați pentru asta.
HS:
Ce mesaj le transmiteți Ancăi Berlogea-Boariu și lui Robert Schwartz pentru perseverența pe care au arătat-o de a publica această revistă?
RM:
Sunt uluit de ce au făcut, sunt în totală admirație și le mulțumesc. Mie mi-au dat un prilej minunat să mă mai reîntâlnesc cu niște capitole care rămăseseră suspendate. Este o ocazie să reiau poate niște fire pe care le lăsasem neatinse de prea multă vreme. E un proiect imens. Nu știu dacă vă dați seama câte lucruri a trebuit să fie puse la punct. Jos pălăria!
Autentifică-te pentru a comenta. Conectează-te
Mulțumim Hugo pentru acest interviu! Pentru cei care vor să-l vadă și să-l audă pe Radu Mendrea, îl puteți urmări în podcastul realizat de Robert Schwartz, aici: https://vimeo.com/1141013490?fl=pl&fe=vl